ZVON, zvonuri, s. n. 1. Știre, veste (care circulă din om în om); p. ext. informație neîntemeiată, care nu a fost verificată (și uneori tendențioasă). 2. Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mișcarea unei mulțimi; gălăgie. 3. Zgomot confuz, ușor, nedefinit din natură (produs de ape, frunze, vânt, păsări etc.); foșnet, murmur, zumzet. 4. Sunet depărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvoánă s. f.] – Din sl. zvonŭ.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cata
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZVON ~uri n. 1) Informație neconfirmată (uneori tendențioasă) care circulă oral. 2) Zgomot lin, continuu și plăcut, produs de unele fenomene naturale (curgerea apei, bătaia vântului etc.); susur; murmur; șoaptă; freamăt. /<sl. zvonu
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZVON, zvonuri, s. n. 1. Știre, veste (care circulă din gură în gură); p. ext. informație necontrolată (uneori tendențioasă). 2. Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mișcarea unei mulțimi. 3. Zgomot confuz, nedefinit, din natură (produs de ape, frunze, vânt, păsări etc.). 4. Sunet depărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvoánă s. f.] – Slav (v. sl. zvonŭ „sunet”).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zvon s. n. pl. zvónuri
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZVON s. 1. vorbă, (înv.) cuvânt, sunet. (Umblă un ~ despre el.) 2. v. rumoare. 3. v. murmur. 4. v. clipocit.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZVON s. v. clopot.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zvon s. n., pl. zvónuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
svon (-nuri), s. n. – 1. Sunet. – 2. Zgomot, rumoare, vuiet. – 3. Știre, veste, vorbă care circulă. – Var. zvon, și der., Mold. svoană. Sl. zvonŭ (Miklosich, Lexicon, 221; Cihac, II, 383; Tiktin), cf. sb. zvon, bg. zvăn. – Der. svon, s. n. (Banat, clopot), din sb. zvonu (Candrea); svoni, vb. (a răspîndi o veste, a publica, a bate toba; refl., a se spune, a umbla vorba; Banat, a bate clopotul); svonit (var. svonișor), s. n. (Banat, clopoțel).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zvon, zvonuri s. n. informație falsă răspândită în mase
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink