2 intrări

13 definiții

ZURBÁVĂ, zurbave, s. f. (Înv.) Ceartă, gâlceavă, scandal. – Contaminare între zurba și gâlceavă.

ZURBÁVĂ, zurbave, s. f. (înv.) Ceartă, gâlceavă, scandal. – Contaminare între zurba și gâlceavă.

ZURBÁVĂ, zurbave, s. f. (Învechit și arhaizant) Ceartă, gîlceavă, scandal. Poveștile din crîșma lui tata Pascali vorbeau despre o mulțime de lucruri... zurbave necontenite, petreceri și serbări. SADOVEANU, O. V 431. Cînd Pîrvu se arăta în prag, repezind ușa de părete și cătînd ofărît ș-a zurbavă înainte-i, bătrînul se ridica încetinel în capul oaselor, îl măsura c-o privire dojenitoare. VLAHUȚĂ, N. 127. Părinții fetei, ca să nu să mai facă zurbavă. i-o mai dat ginerelui... pe deasupra zestrei. ȘEZ. VII 65.

ZURBÁVĂ, zurbave, s. f. (Înv. și arh.) Ceartă, gâlceavă, scandal. – Din zurba + [gâlcea]vă.

zurbávă (înv.) s. f., g.-d. art. zurbávei; pl. zurbáve

zurbávă s. f., g.-d. art. zurbávei; pl. zurbáve

ZURBÁVĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.

zurbávă, V. zurba.

ZURBÁV, -Ă, zurbavi, -e, adj. (Învechit și arhaizant) Rebel. (Fig.) Poemul ăsta zurbav și candriu, Dospit vîrtos în clocot sîngeriu. DEȘLIU, G. 17.

ZURBÁV, -Ă, zurbavi, -e, adj. (Înv. și arh.) Rebel; gălăgois. – Din zurba + suf. -av.

zurbáv adj. m., pl. zurbávi; f. sg. zurbávă, pl. zurbáve

ZURBÁV adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.

zurbá și zúrbă f. (din maĭ vechĭu zorba, rebel, d. turc. zorba, rebel, pers. zorbaz, din zor, putere, și baz, jucător, adică „atlet”. V. zor). Revoltă. Azĭ. Rar. Fam. Bătaĭe, ceartă, scandal. – În Mold. zurbavă, pl. e și ăvĭ (după gîlceavă): noaptea trecuse fără zurbavă (Sov. 177).

Intrare: zurbavă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zurba zurbava
plural zurbave zurbavele
genitiv-dativ singular zurbave zurbavei
plural zurbave zurbavelor
vocativ singular
plural
Intrare: zurbav
zurbav adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zurbav zurbavul zurba zurbava
plural zurbavi zurbavii zurbave zurbavele
genitiv-dativ singular zurbav zurbavului zurbave zurbavei
plural zurbavi zurbavilor zurbave zurbavelor
vocativ singular
plural

zurbavă

etimologie:

  • zurba + [gâlcea]
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

zurbav

etimologie:

  • zurba + sufix -av.
    surse: DLRM