zúlă s. f. – În expresia a face zulă, a fura. Origine necunoscută. Este cuvînt de Arg., ca și der. zuli, vb. (a fura). Chiar dacă semantismul este obscur, cum se întîmplă adesea cu metaforele argotice, este posibil să fie vorba de același cuvînt zulie „gelozie”, v. aici; uneori acesta apare (de ex. la Gane) cu forma zulă.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ZÚLĂ s. f. (Argou) În expr. A face zulă = A fura. (etim. controv., posib. din zulie)
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

zulă, zule s. f. furt, hoție.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a da cu jula / cu racu’ / cu zula expr. a fura.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a face zulă expr. (intl., înv.) a-și înșela complicele la împărțirea prăzii.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink