ZOB s. n. 1. Așchii rezultate în urma tăierii arborilor cu toporul, cioburi mărunte rezultate în urma spargerii unui vas de sticlă, de ceramică etc. ◊ Expr. A (se) face zob = a (se) sparge în bucăți mici, în fărâme; a (se) face praf. 2. (Pop.) Grăunțe de ovăz (amestecate și cu alte grăunțe) date ca hrană cailor. – Din bg., scr. zob.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ZOB n. 1) Așchie desprinsă dintr-un arbore în urma tăierii acestuia cu toporul. 2) Bucată dintr-un vas de sticlă, de ceramică etc. spart; ciob. 3) pop. Grăunțe de ovăz (amestecate cu alte grăunțe) care servesc drept hrană pentru cai. /<bulg., sb. zob
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZOB, zoburi, s. n. 1. (În expr.) A (se) face zob = a (se) sparge în bucăți, a (se) face praf. 2. Grăunțe de ovăz (amestecate și cu alte grăunțe) date ca hrană cailor. – Bg., sb. zob.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ZOB s.n. ~ 2. (Pop.) Ovăz; ~.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

zob (pop.) s. n.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZOB s.n., pl. zóburi
Sursa: DOOM (1982) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

zob (-buri), s. n. – 1. Grăunte. – 2. Așchie, ciob. Bg., sb. zob „mertic” (Tiktin; Candrea). – Der. zobi, vb. (a zdrobi); zăbic (var. zăbig), s. n. (bucățele de mălai prăjite în unt), în Olt.; zoborînă (var. zoborină), s. f. (paie putrezite; balot).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

zob s. n., pl. zóburi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a face zob expr. a sfărâma, a distruge.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink