ZIRCÓN s. n. Silicat natural de zirconiu, tetragonal, de obicei galben-portocaliu, roșu sau verde, foarte dur, folosit pentru obținerea bioxidului de zirconiu, iar cristalele limpezi ca pietre semiprețioase. – Din fr. zircon.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZIRCÓN s.n. Piatră prețioasă compusă din silicat natural de zirconiu. [< fr. zircon].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZIRCÓN s. n. silicat natural de zirconiu. (< fr. zircon)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zircón (mineral) s. n.
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZIRCÓN s. (CHIM.) silicat de zirconiu.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zircón (mineral) s. n.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZIRCÓN (‹ fr.) s. n. Silicat natural de zirconiu, tetragonal, frecvent galben-portocaliu, roșu sau verde, adamantin, foarte dur. Formează cristale prismatice, granule, agregate de culoare galbenă-aurie, portocalie, roșie-brună, verzuie, uneori incolor. Deseori radioactiv. Este un mineral accesoriu frecvent în multe roci (granite, sienite, diorite, pegmatite bazice ș.a.). Se utilizează pentru obținerea dioxidului de zirconiu. Materie primă pentru ind. ceramicii. Varietățile transparente – hiacintul (brun-roșu) și jargonul (galben cu luciu adamantin) – sunt pietre semiprețioase.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink