ZIGÓMĂ, zigome, s. f. Prelungire a osului temporal, care leagă acest os cu osul molar; os zigomatic. – Din fr. zygoma.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZIGÓMĂ s.f. (Anat.) Prelungire a osului temporal. [< fr., gr. zygoma].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZIGÓMĂ, zigóme, s.f. Os pereche care constituie umerii obrajilor; os molar1. [g.-d. art. zigómei] (din fr. zygoma) [morf. DOOM]
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZIGÓMĂ s. f. Prelungire a osului temporal care leagă acest os cu osul molar. – Fr. zygoma (< gr.).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zigómă s. f., g.-d. art. zigómei; pl. zigóme
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZIGÓMĂ s. (ANAT.) os molar, os zigomatic.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zigómă s. f., g.-d. art. zigómei; pl. zigóme
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink