ZIDUÍ, ziduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A zidi, a închide sau a înconjura cu ziduri. – Zid + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ZIDUÍ ~iésc tranz. rar A închide cu un zid (de jur împrejur). /zid + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZIDUÍ, ziduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A zidi, a închide sau a înconjura cu ziduri. – Din zid.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ZIDUÍ, ziduiésc, vb. IV. Tranz. ~; (Fig.) Nori negri... ziduind zăvorât zarea.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

ziduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ziduiésc, imperf. 3 sg. ziduiá conj. prez. 3 să ziduiáscă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ziduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ziduiésc, imperf. 3 sg. ziduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ziduiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink