ZICÁLĂ, zicale, s. f. Zicătoare (1), proverb. – Zice + suf. -ală.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZICÁLĂ ~e f. Expresie concisă, deseori figurată, care conține o povață sau un gând înțelept; zicătoare; zicere. /a zice + suf. ~ală
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZICÁLĂ, zicale, s. f. 1. Zicătoare, proverb. 2. (Reg.) Melodie executată cu un instrument muzical; cântec (de joc). – Din zic (prez. ind. al lui zice) + suf. -ală.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zicálă s. f., g.-d. art. zicálei; pl. zicále
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZICÁLĂ s. proverb, zicătoare, vorbă bătrânească, (rar) parimie. (Colecție de ~e.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zicálă s. f., g.-d. art. zicálei; pl. zicále
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zicală (în folc. rom.), termen echivalent cu execuția instrumentală și, p. ext. cântare vocală. A zice „a cânta” („Fluieraș de os/ Mult zice duios/ Fluieraș de fag/ Mult zice cu drag”); „mai zi ceva”.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink