ZGRÍPȚOR, zgripțori, s. m. 1. Specie de acvilă mare (Aquila heliaca). ♦ (Înv.) Stemă care reprezintă un vultur cu două capete. 2. Veche monedă austriacă de argint (care a circulat și în țările românești în sec. XVII-XVIII), având imprimată pe o parte stema cu acvila bicefală. 3. Animal fantastic, uriaș, înaripat, cu gheare de pasăre. ♦ Motiv ornamental folosit în ceramică, reprezentând acest animal. 4. Fig. Om rău, avar, hrăpăreț; zgripțuroi. [Var.: zgrípsor s. m.] – Cf. ngr. ghríps.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ZGRÍPȚOR ~i m. 1) Pasăre sedentară răpitoare asemănătoare cu vulturul, dar de talie mai mare. 2) înv. Simbol reprezentând o astfel de pasăre, care era imprimat pe o stemă. 3) înv. Monedă austriacă de argint, având imprimată pe o parte a ei imaginea unei astfel de păsări cu două capete. 4) (în basme) Ființă închipuită ca o pasăre uriașă cu două capete. /cf. ngr. ghrips
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZGRÍPȚOR, zgripțori, s. m. 1. Specie de acvilă mare (Aquila heliaca). ♦ (Înv.) Stemă care reprezintă un vultur cu două capete. ♦ (Înv.) Veche monedă austriacă de argint (care a circulat în trecut și în țara noastră), având imprimată pe o parte stema cu acvila bicefală. 2. (În basme) Pasăre foarte mare, cu două capete. 3. Fig. Epitet dat unui om rău, avar, hrăpăreț. [Var.: zgrípsor s. m.] – Comp. ngr. gryps.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zgrípțor (pop.) s. m., pl. zgrípțori
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZGRÍPȚOR s. v. acvilă, iepurar, pajură, zgripțuroi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zgrípțor s. m., pl. zgrípțori
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

grípsor și grípțor, gripsur și gripțur și (maĭ des) zgri- m. (ngr. și vgr. grýps, grypós, pajură; it. grifo, fr. griffon. V. gripă 1, grăbesc și ipogrif). Pajură. Emblemă în formă de pajură (maĭ ales cu doŭă capete). Harpie din poveștĭ. O monetă [!] austriacă de argint care avea pe ĭa [!] o pajură și care, la 1822, valora 8 leĭ (Ĭorga, Negoț. 225). Pĭesă de 5 francĭ de argint (Olt.). Fig. Om răŭ și rapace. V. direclie, patacă, scud.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink