ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ZGREPȚĂNÁ zgreápțăn pop. 1. intranz. (despre animale) A zgâria un obiect cu ghearele, cu labele sau cu unghiile, producând un zgomot supărător. Mâța zgreapțănă la ușă. 2. tranz. (terenuri, pământ) A ara rău, scormonind numai la suprafață. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ZGREPȚĂNÁ mă zgreápțăn intranz. pop. 1) A se freca cu unghiile sau cu un obiect (pentru a înlătura senzația de mâncărime); a se scărpina. 2) A se ridica cu greu în sus făcând uz de mâini, de labe sau de gheare; a se cățăra. 3) A se apuca strâns cu ghearele, cu mâinile sau cu labele; a se agăța; a se anina; a se prinde. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. [Var.: zgrepțená vb. I] – V. grăpțăna^[1].
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: ^[1]Grăpțăna nu figurează în DLRM. - gall

zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreápțănă; conj. prez. 3 să zgrépțene
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZGREPȚĂNÁ vb. v. agăța, atârna, prinde, râcâi, scarpina, spânzura, suspenda, zgâria.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sgrepțăná (-eápțăn, -át), vb. – 1. A se cățăra agățîndu-se. – 2. A se scărpina, a rîcîi. – Var. sgrepț(ăn)a, (s)gripsăna, grăpțăna, grăpsăna. Creație expresivă (Tiktin), cf. sl. greti, grebsti „a rîcîi”, ngr. γρατσουνίζω „a zgrepțăna”, germ. grapsen. Legătura cu lat. excarpitiāre (Giuglea, LL, II, 34) nu este probabilă.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. ~ (creație expresivă; cf. sl. greti, grebsti = a scurma, ngr. γρατσουνίζω = a zgâria, germ. grapsen)
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

zgrepțăná vb., ind. prez. 1 sg. zgreápțăn, 3 sg. și pl. zgreápțănă; conj. prez. 3 sg. și pl. zgrépțene
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

grápșin (mă), a grăpșina v. refl. (d. grapă. Cp. și germ. grapsen, a. î.). Mold. Mă agăț, mă cațăr, mă prind suindu-mă: caiĭ se grapșină pe scărĭ de bolovanĭ (Vlah. Rom. Pit., 221, vorbind de munțiĭ Neamțuluĭ). Mă grápțăn, grăpțănát; și mă zgrépțăn, se zgreapțănă, să se zgrépțene, zgrepțănat; mă zgrépțur, -at. V. și gripțur, s. m.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink