8 definiții pentru «zgancă»   declinări

ZGÁNCĂ, zgănci, s. f. (Reg.) Crustă care se formează pe o rană, pe o bubă etc.; zgaibă (1). – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ZGÁNCĂ zgănci f. reg. Coaja formată pe o rană sau pe o bubă; zgaibă. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZGÁNCĂ, zgănci, s. f. (Reg.) Crustă care se formează pe o rană, pe o bubă etc.; zgaibă.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zgáncă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zgắncii; pl. zgănci
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZGÁNCĂ s. v. coajă, crustă, pojghiță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZGÁNCĂ, zgănci, s. f. (Mold.) ~; abces. (din magh. gáncs; cf. ucr. ganč + s- expresiv și sg. reconstituit din pl.)
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

zgáncă s. f., g.-d. art. zgăncii; pl. zgănci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sgáncă (-ắnci), s. f. – Bubă, zgaibă, abces. – Var. zgancă, gance, gînci. Mag. gáncs (Scriban), cf. rut. ganč, cu s- expresiv și cu sing. reconstituit după pl. În Mold. var. în Trans. și Banat. – Der. gînceluit, adj. (Banat, molipsit de sifilis); sgîncili (var. sgînciori), vb. (a se scărpina); sgăncos, adj. (cu cicatrice).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink