ZGÂMBÓI1, zgâmboi, s. m. (Fam.) Copil (mic), puști, pici. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZGÂMBOÍ2, zgâmboiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi; a face grimase. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZGÂMBOÍ, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zgâmbói1 (fam.) s. m., pl. zgâmbói, art. zgâmbóii
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZGÂMBOÍ2 vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 sg. zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá
Sursa: DOOM
(1982)
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZGÂMBÓI s. v. copil, pici, prichindel, puști.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZGÂMBOÍ vb. v. maimuțări, poci, schimonosi, strâmba.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zgâmbói s. m., pl. zgâmbói, art. zgâmbóii
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zgâmboí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 sg. zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sgîmbói (-i), s. m. – 1. Copil, puști, mucos. – 2. Penis. – Var. zgîmboi. Origine îndoielnică, probabil expresivă, pornind de la *zgîmb „sucit” care ar putea reprezenta eventual gr. σϰαμβός, σϰιμβός „sucit”, cf. it. sghembo „sucit” (în contra REW 8027) și lat. stlembus, strambus. Der. din sl. gąba „ciupercă” (Byhan 311; Drăganu, Dacor., I, 307) nu este convingătoare. Semantic se explică prin referire la strîmbăturile copiilor rău crescuți. Aparțin aceleiași familii: năsgîmb, s. m. (copil poznaș; prostănac), cu pref. expresiv; năsărîmb, s. m. (prost, tont), pe care Miklosich, Slaw. Elem., 46 și Cihac, II, 215 îl leagă de sl. sramŭ „rușine”, nesramĭnŭ „nerușinat”; scălîmb, adj. (răsucit), a fost pus în legătură cu gr. σϰαληνός contaminat cu lat. strambus (Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 306; Schuchardt, ZRPh., XXIX, 623; REW 7638; Pușcariu, Dacor., VIII, 113), cf. it. scalembro, dar nu poate fi cuvînt moștenit, dacă se are în vedere l intervocalic. Der. sgîmboia (var. sgrîmboia), vb. refl. (a se holba, a privi cu înverșunare), a cărui der. din sl. *sŭgąbovati, de la gąba „bot” (Byhan 311) nu pare probabilă; năsărîmbă (var. năsărîngă), s. f. (Trans., Olt., prostie, tîmpenie, stupiditate); scălîmba (var. scălîmboia), vb. refl. (a gesticula, a se strîmba, a se urîți); scălîmbă(ie)tură, s. f. (schimonositură).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zgâmboi s. m. invar. copil mic
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink