ZGÂȚ- elem. Rădăcină de natură expresivă care pare să indice ideea de vioiciune sau de mișcare continuă. (onomat., cf. hâț, bâț, fâț)
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

sgîț- – Rădăcină expresivă care pare să indice ideea de vivacitate sau de agitație. Creație spontană, cf. hîț, bîț, fîț. – Der. sgîtie, s. f. (poreclă pentru fete zglobii) probabil cuvînt identic cu sgatie, s. f. (șarpe), a cărui formă pare greșită și pe care Geheeb 37 o leagă în mod eronat cu sl. gadŭ „animal”); sgîlț(a), interj. (imită mișcarea de clătinare); sgîlțîi (var. zgîlțîi, sgîțîi, sgî(l)țîna, sgî(l)țîni), vb. (a scutura, a zgudui), a cărui legătură cu sl. klŭcati „a palpita” sau bg. skălčištjam (Conev 60) este improbabilă; sgîlțîială (var. sgîlțîitură, sgîlțînătură), s. f. (scuturătură, clătinare).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink