ZÉRO, zeróuri, s. n. 1. Număr care, în numărătoare, reprezintă o cantitate vidă și care se indică prin cifra 0; nulă. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanța unui lucru, a face să fie neglijabil. ♦ Cifră reprezentând numărul de mai sus pusă la dreapta altei cifre pentru a mări de zece ori valoarea unui număr; nulă. 2. Epitet dat unui om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Punct care servește ca origine a unei scări cu ajutorul căreia se indică valorile unei mărimi. ♦ Spec. Grad de temperatură fixat în unele sisteme de măsură a temperaturii (Réaumur, Celsius) la punctul de înghețare a apei distilate la presiunea normală. ◊ Zero absolut = temperatură de minus 273 de grade Celsius, socotită ca cea mai joasă temperatură posibilă. 4. (Lingv.) Desinență (sau sufix) zero = absența unui afix gramatical la o formă flexionară, care este marcată, față de alte forme cu afixe exprimate, prin lipsa unei mărci formale propriu-zise. – Din fr. zéro.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZÉRO1 zeróuri n. Număr reprezentând diferența dintre două numere naturale egale (unu minus unu; doi minus doi etc.). ◊ A reduce (ceva) la ~ a reduce complet importanța unui lucru. /<fr. zéro
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZÉRO2 zeróuri n. 1) Număr constând din zero unități. 2) Cifra 0. 3) Obiect marcat cu această cifră. 4) Valoare într-un sistem de măsurare de la care pornesc în sensuri opuse gradațiile semnificative. ◊ ~ absolut temperatură de minus 273 ºC considerată ca cea mai joasă. 5) fig. Om de nimic; persoană nulă; nulitate. /<fr. zéro
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZÉRO s.n. 1. Număr situat în sistemul numerației înainte de unu. ♦ Semn cifric, care, pus la dreapta unei cifre, îi mărește valoarea de zece ori. 2. (Fig.) Om de nimic; nulitate. 3. Valoarea unei mărimi de la care se începe măsurarea acelei mărimi. [Pl. -rouri, -ruri. / < fr. zéro, it. zero < ar. sifr – gol, nimic].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZÉRO s. n. 1. număr în sistemul numeric înainte de unu. ◊ simbol numeral (0), care, pus la dreapta unei cifre, îi mărește valoarea de zece ori. 2. (fig.) om de nimic; nulitate. 3. valoarea unei mărimi de la care se începe măsurarea acelei mărimi. ◊ (adj.; despre afixe, desinențe) care lipsește, dar constituie o marcă tocmai prin absență. (< fr. zéro)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZÉRO, zerouri, s. n. 1. Număr care, în numărătoare, se află înainte de unu și care se indică prin cifra 0. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanța unui lucru. ♦ Cifră reprezentând numărul de mai sus, pusă la dreapta altei cifre pentru a mări de zece ori valoarea unui număr; nulă. 2. Fig. Om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Grad de temperatură fixat în unele sisteme de măsură a temperaturii (Réaumur, Celsius) la punctul de înghețare a apei distilate la presiunea normală. ◊ Zero absolut = temperatură de minus 273 de grade Celsius, socotită ca cea mai joasă temperatură posibilă. – Fr. zéro (< it.).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zéro s. n., art. zeróul; pl. zeroúri
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZÉRO s. (MAT.) nulă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ZÉRO s. v. nulitate.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zéro s. n., art. zeróul; pl. zeróuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zero. Semnul corespunzător 0, cu unele modificări de grafie sau adausuri, comportă semnificații diferite: 1. Coardă* liberă (z. alungit). 2. Flajeolet (1) natural (z rotund, minuscula „o”, sau cerculeț). 3. Daumen* (z. cu o liniuță în partea inferioară). 4. Loc. neacomp. acordic în cifrajul* basului continuu*. Sin.: tasto solo*. 5. Acord* micșorat* în teoria armonică a lui G. Weber (un z. mic, înaintea și deasupra unei litere minuscule; ex. ºc = c – es – ges). 6. Acord minor* cu terță* și cvintă*, considerând descendentă (Moll unter) construcția acordului de la sunetul principal aflat în partea superioară (ex. ºe = e – c – A), în cifrajul armonic din teoria Oettingen-Riemann. Ținând seama de conceperea tradițională a sunetului principal ca sunet fundamental (inferior), se întâlnește și desemnarea ascendentă a acordului minor (ex. ºa = A – c – e). 7. Acord minor, pe treptele* principale, în cifrajul funcțiilor (I, 1) riemanniene (un z. înaintea și deasupra majusculei; ex. ºT, ºS, ºD).
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zéro-zéro-șápte s. (cinem.) Tip de film polițist din anii ‘60 în care eroul principal este agentul 007 ◊ „Agenții din familia 007 înmagazinează tone de cifre și pot reconstitui un număr de telefon doar din zumzetul aparatului: Columbo nu e nici măcar în stare să țină minte să-și ia un carnețel de notițe. Zero-zero-șapte nu se despart de arma cu lunetă, dar de Columbo se trage cu sila ca să fie dus la poligon.” Fl. 19 VIII 76 p. 18 (din zero + zero + șapte, după engl. zero-zero-seven, fr. zéro-zéro-sept, it. zero-zero-sette)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
zero-zero expr. closet.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink