ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ZEIFICÁ, zeífic, vb. I. Tranz. 2. (Persoane, ființe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admirație exagerată; a iubi ca pe o zeitate; a idolatriza; a deifica; a diviniza; a adora. [Sil. ze-i-]
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

A ZEIFICÁ zeífic tranz. 1) (persoane, ființe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admirație exagerată; a iubi ca pe o zeitate; a idolatriza; a deifica; a diviniza; a adora. 2) (ființe) A trece în rândul zeităților; a diviniza; a deifica; a idolatriza; a apoteoza. [Sil. ze-i-] /Din zeu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZEIFICÁ vb. tr. a deifica. (după deifica)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZEIFICÁ vb. a deifica, a diviniza, (înv.) a îndumnezei. (A ~ un muritor.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zeificá vb. índ. prez. 1 sg. zeífic, 3 sg. și pl. zeífică
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink