ZEFLEMEÁ, zeflemele, s. f. Ironie ușoară, luare în râs, glumă batjocoritoare. ◊ Expr. A lua în zeflemea = a-și bate joc de cineva, a lua în râs. – Din tc. zevklenmek.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ZEFLEMEÁ ~éle f. Bătaie de joc (de cineva sau de ceva); luare în râs. ◊ A lua în ~ a ironiza; a batjocori. /<turc. zevklenmek
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZEFLEMEÁ, zeflemele, s. f. Luare în râs, ironie. – Tc. zevklenme.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zeflemeá (ze-fle-) s. f., art. zeflemeáua, g.-d. art. zeflemélei. pl. zefleméle, art. zeflemélele
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZEFLEMEÁ s. 1. v. ironie. 2. v. batjocură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zeflemeá (-éle), s. f. – Ironie ușoară, luare în rîs, glumă. Tc. zevklenme (Șeineanu, II, 388). – Der. zeflemisi, vb. (a lua în rîs, a ironiza); zeflemisist, s. m. (persoană care ia în rîs); zeflemisitor, adj. (care zeflemisește). Aceleiași familii îi aparține zefliu, adj. (glumeț, vesel), din tc. zevkli.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

zeflemeá s. f. (sil. -fle-), art. zeflemeáua, g.-d. art. zeflemélei; pl. zefleméle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a lua în balon / în răspăr / în zeflemea expr. v. a lua împrejur
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink