ZEȚUÍRE, zețuiri, s. f. Acțiunea de a zețui și rezultatul ei; zețuit, culegere. V. zețui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ZEȚUÍRE s. f. Acțiunea de a zețui; culegere.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zețuíre s. f., g.-d. art. zețuírii; pl. zețuíri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZEȚUÍRE s. v. cules.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zețuíre s. f., g.-d. art. zețuírii; pl. zețuíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ZEȚUÍ ~iésc tranz. (texte) A pregăti pentru tipar, alegând caracterele tipografice și așezându-le în culegar după manuscris; a culege. /<germ. setzen
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar, după manuscris; a culege. – Germ. setzen.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, impe sg. zețuiá conj. prez. 3 să zețuiáscă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZEȚUÍ vb. v. culege.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zețuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zețuiésc, imperf. 3 sg. zețuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zețuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink