ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ZDUPĂÍ ~iésc 1. intranz. A produce zgomot cu picioarele în timpul mersului sau alergării; a face „zdup-zdup”; a tropăi. 2. tranz. (persoane) A bate producând un zgomot. /zdup + suf. ~ăi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Din zdup.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zdupăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá; conj. prez. 3 să zdúpăie
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZDUPĂÍ vb. v. tropăi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zdupăí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 sg. și pl. zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dúpăĭ și dúpuĭ, a -í v. intr. (d. dup 3 și rudă și cu sîrb. dúpiti, nsl. dúpati, ceh. dupati, a dupui ș.a. [Bern. 1, 238]. V. dupăcesc, zdup). Fam. Calc greŭ, fac dup-dup cînd fug (cu picĭoarele goale pin casă orĭ cu ghetele pe pămînt). – Și zd-: sărĭ zdupăind (VR. 1924, 2, 188). V. duduĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink