ZDRUMICĂTÚRĂ, zdrumicături, s. f. (Pop.) Sfărâmătură. – Zdrumica + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ZDRUMICĂTÚRĂ ~i f. pop. Ceea ce rămâne în urma zdrumicării. /a zdrumica + suf. ~ătură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZDRUMICĂTÚRĂ, zdrumicături, s. f. (Pop.) Sfărâmătură. – Din zdrumica + suf. -(ă)tură.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zdrumicătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zdrumicâtúrii; pl. zdrumicătúri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZDRUMICĂTÚRĂ s. v. sfărâmătură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zdrumicătúră s. f., g.-d. art. zdrumicătúrii; pl. zdrumicătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink