ZDROBÍRE, zdrobiri, s. f. Acțiunea de a (se) zdrobi și rezultatul ei; sfărâmare, strivire; nimicire, distrugere. ♦ Fig. Mâhnire, supărare cumplită. – V. zdrobi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ZDROBÍRE s. f. Acțiunea de a (se) zdrobi și rezultatul ei; sfărâmare, strivire; nimicire, distrugere. ♦ Fig. Mâhnire, supărare cumplită.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zdrobíre s. f., g.-d. art. zdrobírii; pl. zdrobíri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZDROBÍRE s. 1. sfărâmare. 2. fărâmare, sfărâmare, (rar) casare. (~ unui pahar cu pumnul.) 3. sfărâmare, (pop.) spargere. (~ unei cepe cu mâna.) 4. v. pisare. 5. v. spargere. 6. v. strivire. 7. v. tescuit. 8. v. terciuire. 9. v. nimicire. 10. distrugere, nimicire, potopire, prăpădire, sfărâmare, (înv. și pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicare. (~ armatei dușmane în luptă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zdrobíre s. f., g.-d. art. zdrobírii; pl. zdrobíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ZDROBÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte fragile sau casante) A preface în bucăți prin presare, lovire etc.; a sfărâma; a zdrumica. 2) (fructe, legume) A face să-și piardă forma (prin frecare, strângere etc.); a strivi; a turti; a chiflici; a zdrumica. 3) (ființe) A face să nu mai existe; a omorî prin mijloace violente; a zdrumica; a distruge; a nimici; a prăpădi. 4) fig. (persoane) A distruge producând dureri sufletești. /<sl. sudrobiti
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ZDROBÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A se strădui din toate puterile. /<sl. sudrobiti
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. 2. Refl. Fig. (Reg., despre oameni) A se frământa, a se agita. – Slav (v. sl. sŭdrobiti).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobíse, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZDROBÍ vb. 1. v. sfărâma. 2. a (se) fărâma, a (se) sfărâma, (rar) a (se) casa. (A ~ un pahar cu pumnul.) 3. a sfărâma, (pop.) a sparge. (A ~ o ceapă.) 4. a sfărâma, (înv. și reg.) a răzbi. (I-a ~ capul.) 5. a (se) strivi, (înv.) a (se) smăcina. (S-a ~ de caldarâm.) 6. a (se) sfărâma, (înv. și reg.) a (se) risipi. (Corabia s-a ~ de stânci.) 7. v. pisa. 8. v. pasa. 9. v. sparge. 10. v. strivi. 11. v. strivi. 12. v. tescui. 13. a (se) storci, a (se) strivi, a (se) terciui, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. și Munt.) a (se) storcoși, (Transilv.) a (se) toroști. (Fructele s-au ~ în ladă.) 14. v. bate. 15. v. distruge. 16. v. nimici. 17. v. extenua.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZDROBÍ vb. v. distruge, nimici, snopi, stâlci.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zdrobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. zdrobeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink