ZBUCIUMĂTÓR, -OÁRE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care (se) zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Zbuciuma + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ZBUCIUMĂTÓR, -OÁRE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Din zbuciuma + suf. -(ă)tor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zbuciumătór (rar) adj. m., pl. zbuciumătóri; f. sg. și pl. zbuciumătoáre
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

zbuciumătór adj. m., pl. zbuciumătóri; f. sg. și pl. zbuciumătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink