6 definiții pentru «zbârnâitor»   declinări

ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: – nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ZBÂRNÂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care zbârnâie; care produce zbârnâituri. [Sil. -nâ-i-] /a zbârnâi + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, zbârnâitori, -oare, adj. Care zbârnâie. – Din zbârnâi + suf. -(i)tor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zbârnâitór (-nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZBÂRNÂITÓR adj. v. bâzâitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zbârnâitór adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink