ZAMÁN, zamánuri, s. n. Șansă. (din tc. zaman, cf. alb., bg. zaman)
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

zamán (-nuri), s. n. – Oportunitate. – Mr. zămane. Tc. zaman (Șeineanu, II, 130), cf. alb., bg. zaman.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂMÁN s. v. ocazie, prilej.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink