ZAÍF, -Ă, zaifi, -e, adj. (Înv. și arh.) Indispus, bolnav; debil, convalescent. – Din tc. zayif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de spall | Semnalează o greșeală | Permalink

ZAÍF ~ă (~i, ~e) înv. 1) Care este afectat de o indispoziție; ușor bolnav; indispus. 2) Care este pe cale de a se însănătoși; în stare de convalescență; convalescent. /<turc. zayif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZAÍF, -Ă, zaifi, -e, adj. (Înv. și arh.) Indispus, bolnav; debil, convalescent. – Tc. zayif.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zaíf (înv.) adj. m., pl. zaífi; f. zaífă, pl. zaífe
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZAÍF adj. v. indispus.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zaíf (-fă), adj. – Indispus, bolnav. – Mr. zaif. Tc. (arab.) zayif (Roesler 592; Șeineanu, II, 382; Ronzevalle 113), cf. ngr. ζαίφης, bg. zaif. – Der. zaiflîc, s. n. (indispoziție), din tc. zayiflik.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

zaíf adj. m., pl. zaífi; f. sg. zaífă, pl. zaífe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink