ZĂRGHÍT, -Ă, zărghiți, -te, adj. (Reg.) Smintit, țicnit, zăpăcit. – V. zărghi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂRGHÍT, -Ă, zărghiți, -te, adj. (Reg.) Smintit, țicnit, zăpăcit. – V. zărghi.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂRGHÍT adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, zănatic, zăpăcit, zurliu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂRGHÍT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂRGHÍT, ZĂRGHÍTĂ, zărghiți, zărghíte, adj. (Mold.) ~ (prob. pron. locală a lui zărvit, v. zărvi)
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zărghí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zărghéște, imperf. 3 sg. se zărgheá conj. prez. 3 să se zărgheáscă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂRGHÍ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zărghí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zărghésc, imperf. 3 sg. zărgheá; conj. prez. 3 sg. și pl. zărgheáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink