ZĂPĂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a zăpăi; zăpăitură, lătrat, hămăit. – V. zăpăi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂPĂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a zăpăi; lătrat, hămăit.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zăpăít (reg.) s. n., pl. zăpăitóri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂPĂÍT s.n. pl. zăpăíturi
Sursa: DOOM (1982) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂPĂÍT s. v. hămăială, hămăire, hămăit, hămăitură, lătrare, lătrat, lătrătură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zăpăít s. n., pl. zăpăíturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂPĂÍ, pers. 3 zắpăie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra, a hămăi. – Zapa + suf. -ăi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂPĂÍ, pers. 3 zắpăie, vb. IV. Intranz. (Reg., despre câini) A lătra, a hămăi. – Onomatopee.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zăpăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zăpăie, imperf. 3 sg. zăpăiá conj. prez. 3 să zắpăie
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂPĂÍ vb. v. hămăi, lătra.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zăpăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. zăpăie, imperf. 3 sg. zăpăiá
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink