ZĂCÁRE, zăcări, s. f. (Reg.) Boală grea și îndelungată, zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – Zăcea + suf. -are.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de spall | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂCÁRE f. pop. Boală grea și de lungă durată. /a zăcea + suf. ~are
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂCÁRE s. f. Boală grea și îndelungată; zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – V. zăcea.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zăcáre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăcắrii
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂCÁRE s. v. bolire, zăcere, zăcut.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zăcáre s. f., g.-d. art. zăcării; pl. zăcări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink