ZĂCĂTÚRĂ, zăcături, s. f. (Reg.) Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare (4), staniște. 2. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare (II 1). – Zăcea + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de spall | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂCĂTÚRĂ, zăcături, s. f. (Reg.) 1. Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare (4). 2. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare (1). – Din zac (prez. ind. al lui zăcea) + suf. -(ă)tură.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zăcătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zăcătúrii; pl. zăcătúri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂCĂTÚRĂ s. v. staniște.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zăcătúră s. f., g.-d. art. zăcătúrii; pl. zăcătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink