ZĂCĂMẤNT, zăcăminte, s. n. Acumulare naturală de substanțe minerale utile, cu forme și dimensiuni variate. – Din zăcea (după fr. gisement).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de spall | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂCĂMÂNT ~ínte n. 1) Strat de substanțe minerale utile, aflate în scoarța pământului. 2) Loc în pământ unde se găsesc astfel de straturi. /v. a zăcea
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂCĂMẤNT, zăcăminte, s. n. Loc în scoarța pământului în care se găsește un mineral sau o rocă; acumulare naturală a unei substanțe minerale utile. – Din zăcea (după fr. gisement).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zăcămấnt s. n., pl. zăcămínte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

zăcământ s. n., pl. zăcămínte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink