ZĂBOVITÓR, -OÁRE, zăbovitori, -oare, adj. (Înv.) Zăbavnic. – Zăbovi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de spall | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂBOVITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) înv. Care manifestă zăbavă; care zăbovește; tărăgănător; zăbavnic. /a zăbovi + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂBOVITÓR, -OÁRE, zăbovitori, -oare, adj. Zăbavnic. – Din zăbovi + suf. -(i)tor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zăbovitór (înv.) adj. m., pl. zăbovitóri; f. sg. și pl. zăbovitoáre
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂBOVITÓR adj. v. întârziat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zăbovitór adj. m., pl. zăbovitóri; f. sg. și pl. zăbovitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink