ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ Încet, greoi. – Din sl. zabavĩnŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de spall | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂBÁVNIC ~că (~ci, ~ce) înv. Care manifestă zăbavă; care zăbovește; zăbovitor; tărăgănător. /<sl. zabavinu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ Încet, greoi. – Slav (v. sl. zabavĩnŭ).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zăbávnic (înv.) adj. m., pl. zăbávnici; f. zăbávnică, pl. zăbávnice
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂBÁVNIC adj. v. greoi, încet, întârziat, lent, moale, molatic, molâu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zăbávnic adj. m., pl. zăbávnici; f. sg. zăbávnică, pl. zăbávnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink