ZĂBÁVĂ, (rar) zăbave, s. f. 1. Întârziere, încetineală, tărăgăneală, zăbovire. ◊ Expr. (Fam.) Un bob (de) zăbavă = un pic de răbdare; imediat, numaidecât, îndată. A-și face zăbavă = a-și pierde vremea, a întârzia. Fără (de) zăbavă = fără întârziere, imediat, îndată. 2 Răgaz, odihnă. 3. Trecere de vreme; amuzament, petrecere, distracție. – Din sl. zabava.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de spall | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂBÁVĂ f. 1) Lipsă de repeziciune; încetineală; tărăgănare. ◊ Fără ~ fără întârziere. 2) Interval de liniște între două perioade de activitate intensă; răgaz. 3) Folosire plăcută a timpului; distracție; petrecere. [G.-D. zăbavei] /<sl. zabava
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂBÁVĂ, (rar) zăbave, s. f. 1. Întârziere, încetineală, tărăgăneală. ◊ Expr. (Fam.) Un bob zăbavă = imediat, îndată. A-și face zăbavă = a-și pierde vremea, a întârzia. 2. Răgaz, odihnă. 3. Trecere de vreme; distracție. – Slav (v. sl. zabava).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

zăbávă (pop.) s. f., g.-d. art. zăbávei / zăbắvii; pl. zăbáve / zăbắvi
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂBÁVĂ s.f., g.-d. art. zăbávei / zăbắvii; pl. zăbáve / zăbắvi
Sursa: DOOM (1982) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂBÁVĂ s. v. întârziere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZĂBÁVĂ s. v. amuzament, distracție, joacă, odihnă, răgaz, repaus.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Zăbavă ≠ grabă
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zăbávă (zăbắvi), s. f. – întîrziere, încetineală, răgaz. Sl. (bg., sb., sl., rus.) zabava (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 467). – Der. zăbavnic, adj. (încet, greoi), din sl. zabavinŭ cu suf. -nic, cf. bg., rus. zabavnik; zăbovi (var. zăbăvi), vb. (a întîrzia, a tărăgăna, a amîna, a tîndăli, a lucra de mîntuială, a se ocupa, a-și pierde vremea; a se întreține), megl. zăbovés, din sl. zabaviti, bg. zabavjam (o în loc de a datorită labialei anterioare, cf. poposi); zăboveală, s. f. (întîrziere, încetineală); zăbovitor, adj. (încet, greoi).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

zăbávă s. f., g.-d. art. zăbávei / zăbắvii; pl. zăbáve / zăbắvi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink