ZẤMBET, zâmbete, s. n. Surâs. – Zâmbi + suf. -et.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ZÂMBET ~e n. Râs fără sunet, exprimat numai prin destinderea buzelor; surâs. /a zâmbi + suf. ~et
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ZẤMBET, zâmbete, s. n. Surâs. ♦ Fig. Strălucire, scânteiere. – Din zâmbi + suf. -et.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ZẤMBET, zấmbete, s.n. ~; faptul de a zâmbi, râs abia schițat ◊ (Fig.) Macul cu lacrămi în ochi se uită spre soare cu zâmbet. 2. Strălucire; scânteiere.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

z'âmbet s. n., pl. z'âmbete
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ZÂMBET s. surâs, zâmbire, (înv.) surâdere, zâmbitură. (Un ~ cuceritor.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

zâmbet s. n., pl. zâmbete
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink