8 definiții pentru «xenon»   declinări

XÉNON s. n. Element chimic din grupul gazelor nobile, incolor și inodor, care se găsește în atmosferă în cantități foarte mici. – Din fr. xénon, germ. Xenon.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de spall | Semnalează o greșeală | Permalink

XENÓN n. Gaz nobil incolor și inodor, întâlnit în atmosferă în cantități mici, folosit la umplerea becurilor electrice. /< fr. xénon
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

XENÓN s.n. Gaz incolor și inodor din grupul gazelor nobile. [< fr. xénon].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

XENÓN s. n. gaz incolor și inodor din grupa gazelor inerte, în cantități foarte mici în aerul atmosferic. (< fr. xénon)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

XÉNON s. m. Element din grupul gazelor nobile, incolor și inodor, care se găsește în atmosferă în cantități foarte mici. – Fr. xénon.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Genul pare să fie mai degrabă neutru, iar accentul se pune pe O, așa cum indică majoritatea surselor: XENÓN. - gall

xenón s. n.; simb. Xe
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

xenón s. n., simb Xe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

XENÓN (‹ fr.) s. n. Element chimic (Xe; nr. at. 54, m. at. 131,30) din grupa gazelor nobile. Gaz incolor și inodor. Se găsește în atmosferă în cantități foarte mici. Considerat inert, în ultimul timp s-a descoperit reacția sa cu fluorul. Se lichefiază la -107,1ºC și se solidifică la -111,5ºC. Folosit în ind. nucleară, la umplerea lămpilor electrice, datorită conductibilității sale termice. A fost descoperit de Sir William Ramsey și M.W. Travers în 1898.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink