WALHÁLLA s. f. (În mitologia germanică și scandinavă) Locașul zeilor și al eroilor. – Din germ. Walhalla.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

WALHÁLLA f. (în mitologia germanică și scandinavă) Locaș al zeilor și al eroilor. /< germ. Walhalla
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

WALHÁLLA s.f. (În mitologia germanică și scandinavă) Locașul zeilor și al eroilor. [< germ. Walhalla].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

walhálla s. f.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

WALHÁLA^{1) vezi nota} s. f. (mit. germ. și scand.) locașul zeilor și al eroilor. (< germ. Walhalla)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: ¹⁾Celelalte surse, susținute și de etimologie, indică forma cu doi de l (walhalla), prin urmare considerăm greșită forma walhala. - gall

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

Walhalla, palatul ceresc al lui Odin din mitologia scandinavă, unde se bucurau de fericire eroii căzuți pe câmpul de luptă.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink