VUITÓR, -OÁRE, vuitori, -oare, adj. (Rar) Care vuiește. [Pr.: vu-i-] – Vui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

VUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care vuiește; cu proprietatea de a vui; mugitor. /a vui + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vuitór adj. m., pl. vuitóri; f. sg. și pl. vuitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink