VUIETOÁRE, vuietori, s. f. Arbust de munte, totdeauna verde, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze având o dungă albă pe fața inferioară, cu flori mici trandafirii și cu fructe comestibile în formă de bobițe negre (Empetrum nigrum). [Pr.: vu-ie-] – Vuiet + suf. -oare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

VUIETOÁRE ~óri f. Arbust de munte, cu tulpina târâtoare, cu frunze persistente, cu flori mici și cu fructe negre, comestibile, în formă de bobițe. /a vui + suf. ~toare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VUIETOÁRE s. (BOT.; Empetrum nigrum) (reg.) bobiță, poama-momiței.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vuietoáre s. f., g.-d. art. vuietórii; pl. vuietóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink