VUIETÁ, pers. 3 vúietă, vb. I. Intranz. (Reg.) A vui; a vâjâi. ♦ A răsuna. [Pr.: vu-ie-] – Din vuiet.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

vuietá vb., ind. prez. 3 sg. vúietă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink