VREÚN, VREO adj. nehot., pron. nehot. I. Adj. nehot. 1. Care este un (sau o) oarecare; careva. 2. Aproximativ. ♦ (Cu valoare adverbială) Cam, circa. Vreo doi. ◊ Expr. Vreo doi (sau două)=câțiva (sau câteva). II. Pron. nehot. (În forma vreunul, vreuna) Cineva, oarecine, oarecare; careva. [Pr.: vre-un. – Var.: vrun, vro adj. nehot., pron. nehot.] – Lat. *vere-unus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cct | Semnalează o greșeală | Permalink

VREÚN vreo adj. nehot. Indiferent care; care ar fi. /<lat. vere-unus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VREÚN adj. oarecare, (prinTransilv.) atare. (~ om.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vreún adj. m. [pron. vreun / în tempo lent vre-un], g.-d. vreúnui; f. vreo (sil. vreo / în tempo lent vre-o), g.-d. vreúnei; g.-d. pl. m. și f. vreúnor
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VREÚNUL pron. careva, cineva, oarecare, unul, (pop.) cinevașilea, (înv. și reg.) oarecine, oareșicine, (înv.) cinevași, neștine. (E ~ care a întârziat?)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vreúnul pr. m. (sil. vreu- [pron. vriu-]/în tempo lent vre-u-), g.-d. vreúnuia, pl. vreúnii; f. sg. vreúna, g.-d. vreúneia, pl. vreúnele; g.-d. pl. m. și f. vreúnora
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink