VREO adv. v. aproximativ.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
vreo adv.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VREÚN, VREO adj. nehot., pron. nehot. I. Adj. nehot. 1. Care este un (sau o) oarecare; careva. 2. Aproximativ. ♦ (Cu valoare adverbială) Cam, circa. Vreo doi. ◊ Expr. Vreo doi (sau două)=câțiva (sau câteva). II. Pron. nehot. (În forma vreunul, vreuna) Cineva, oarecine, oarecare; careva. [Pr.: vre-un. – Var.: vrun, vro adj. nehot., pron. nehot.] – Lat. *vere-unus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cct
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VREÚN vreo adj. nehot. Indiferent care; care ar fi. /<lat. vere-unus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VREÚN adj. oarecare, (prinTransilv.) atare. (~ om.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VREÚNUL pron. careva, cineva, oarecare, unul, (pop.) cinevașilea, (înv. și reg.) oarecine, oareșicine, (înv.) cinevași, neștine. (E ~ care a întârziat?)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
vreún adj. m. [pron. vreun / în tempo lent vre-un], g.-d. vreúnui; f. vreo (sil. vreo / în tempo lent vre-o), g.-d. vreúnei; g.-d. pl. m. și f. vreúnor
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
vreúnul pr. m. (sil. vreu- [pron. vriu-]/în tempo lent vre-u-), g.-d. vreúnuia, pl. vreúnii; f. sg. vreúna, g.-d. vreúneia, pl. vreúnele; g.-d. pl. m. și f. vreúnora
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i spune cuiva vreo două de dulce expr. a certa / a mustra pe cineva.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a zice (cuiva) vreo două de dulce expr. a certa, a mustra, a dojeni cu asprime (pe cineva).
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink