VREMÚȚĂ, vremuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui vreme (II). – Vreme + suf. -uță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

vremúță s. f., g.-d. art. vremúței; pl. vremúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink