VREMÉLNIC, -Ă, vremelnici, -ce, adj. De scurtă durată; temporar, trecător; instabil; efemer; vremelnicesc. ♦ Spec. Care are o viață efemeră. – Vreme + suf. -elnic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

VREMÉLNIC ~că (~ci, ~ce) Care durează puțină vreme; de durată scurtă; temporar; provizoriu. /vreme + suf. ~elnic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VREMÉLNIC adj., adv. 1. adj. v. temporar. 2. adv. v. temporar. 3. momentan, provizoriu, v. temporar. 4. v. trecător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Vremelnic ≠ etern, permanent, veșnic
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vremélnic adj. m., pl. vremélnici; f. sg. vremélnică, pl. vremélnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink