VRĂJITORÍE, vrăjitorii, s. f. Faptul de a face vrăji; îndeletnicirea vrăjitorului. – Vrăjitor + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

VRĂJITORÍE ~i f. 1) Totalitate a mijloacelor care se crede că pot transforma în mod miraculos realitatea; fermecătorie. 2) Ocupația de vrăjitor; fermecătorie. [G.-D. vrăjitoriei] /vrăjitor + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VRĂJITORÍE s. v. vrajă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vrăjitoríe s. f., art. vrăjitoría, g.-d. art. vrăjitoríei; pl. vrăjitoríi, art. vrăjitoríile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink