VOLNICÍE, volnicii, s. f. (Înv.) 1. Libertate, neatârnare, independență, autonomie. 2. Autorizație; încuviințare; (concr.) act scris prin care se acordă un drept, o autorizație. – Volnic + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

VOLNICÍE f. înv. 1) Stare de om volnic; libertate. 2) jur. Act prin care se acordă o permisiune. /volnic + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VOLNICÍE s. v. acord, aprobare, asentiment, autonomie, autoritate, aviz, calitate, capacitate, cădere, competență, consimțământ, consimțire, destoinicie, drept, independență, încuviințare, îndreptățire, îngăduință, învoială, învoire, libertate, neatârnare, permisiune, pregătire, pricepere, seriozitate, suveranitate, valoare, voie, voință, vrednicie, vrere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

volnicíe s. f., art. volnicía, g.-d. art. volnicíei; (autorizații) pl. volnicíi, art. volnicíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink