VÓLNIC, -Ă, volnici, -ce, adj. (Înv. și arh.) 1. Liber; independent, autonom. 2. Care se impune cu sila, care se face cu forța; arbitrar. – Din sl. volĩnŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

VÓLNIC ~că (~ci, ~ce) înv. Care poate acționa după voia sa; liber în acțiuni; slobod; independent; autonom. /<rus. volinu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VÓLNIC adj. v. abuziv, arbitrar, autonom, chemat, competent, despotic, excesiv, independent, îndreptățit, liber, neatârnat, samavolnic, samavolnicesc, silnic, suveran.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vólnic adj. m., pl. vólnici; f. sg. vólnică, pl. vólnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink