VOLITÍV, -Ă, volitivi, -e, adj. Volițional. – Din fr. volitif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

VOLITÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de voință; determinat de voință; propriu voinței; volițional. /<fr. volitif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VOLITÍV, -Ă adj. Volițional. [< fr. volitif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VOLITÍV, -Ă adj. volițional. (< fr. volitif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VOLITÍV adj. (PSIH.) volițional. (Manifestare ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

volitív adj. m., pl. volitívi; f. sg. volitívă, pl. volitíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink