VOLIȚIÚNE, volițiuni, s. f. (Psih.) Act de voință. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. volition.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

VOLIȚIÚNE s.f. (Psih.) Act de voință. [Cf. fr. volition].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VOLIȚIÚNE s. f. (psih.) act de voință. (< fr. volition)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

volițiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. volițiúnii; pl. volițiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink