VOLIȚIONÁL, -Ă, voliționali, -e, adj. Care se referă la voință, care este determinat de voință; volitiv. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. volitionnel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

VOLIȚIONÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de voință; determinat de voință; volitiv. Act ~. /<fr. volitionnel
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VOLIȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la voință; determinat de voință; volitiv. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. volitionnel].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VOLIȚIONÁL, -Ă adj. referitor la voință; determinat de voință; volitiv. (< fr. volitionnel)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VOLIȚIONÁL adj. v. volitiv.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

voliționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. voliționáli; f. sg. voliționálă, pl. voliționále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink