voinicúță s. f., g.-d. art. voinicúței; pl. voinicúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VOINICÚȚ, -Ă, voinicuți, -e, s. m. și f. Diminutiv al lui voinic. – Voinic + suf. -uț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

voinicúț s. m., pl. voinicúți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink