VOINICÍCĂ, voinicele, s. f. 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpină și frunze păroase și cu flori galbene așezate în ciorchini la vârful tulpinii (Sisymbrium loeselii). 2. Usturoiță. – Voinic + suf. -ică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

VOINICÍCĂ voinicéle f. Plantă erbacee cu miros caractersitic (de usturoi), având tulpină erectă, păroasă la bază, frunze triunghiulare, folosită în scopuri alimentare și medicinale; usturoiță. /voinic + suf. ~ică
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VOINICÍCĂ s. v. usturoiță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

voinicícă s. f., g.-d. art. voinicélei; pl. voinicéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VOINICÉL, voinicei, s. m. I. (Adesea adjectival) Diminutiv al lui voinic; voinicaș. II. (Bot.) 1. Crucea-voinicului. 2. Varga-ciobanului. – Voinic + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

VOINICÉL s. v. varga-ciobanului.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

voinicél s. m., pl. voinicéi, art. voinicéii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

voinicél s. m., adj., pl. voinicei, fem. voinicea / voinicică, pl. voinicele
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink